Din iarna trecută (2008) privim cu toţii - neputincioşi dar scandalizaţi şi perfect conştienţi de ce se întâmplă - cum democraţia şi bunul simţ din România se duc - încetul cu încetul - pe apa Sâmbetei. Iar acum ritmul s-a accelerat. Asociaţiile civice - şi în primul rând Pro Democraţia - sunt ca şi inexistente în acest peisaj sinistru, fiind preocupate cu proiecte PHARE derizorii şi cu mici restructurări dictate de contextul economic trist din anii 2009-2010. Asociaţia Pro Democraţia, bunăoară, trăieşte o perioadă neagră. Cea mai cunoscută organizaţie civică românească - iniţiatoarea proiectului de lege privind votul uninominal - nu a fost capabilă să observe ultimele trei runde de alegeri (parlamentare, europarlamentare şi prezidenţiale) într-o manieră profesionistă şi eficientă.
Guvernul PSD/PD-L şi ulterior exclusiv PD-L - cel mai slab din istoria all-time a României - a creat un haos şi o instabilitate economică inimaginabile anul acesta, ca să nu mai vorbesc de dimensiunea socială îngrijorătoare pe care o va avea aşa-numita "criză" prin luna iunie... Totul a început cu celebrele ordonanţe de urgenţă nr. 3/2009 (care prevedea semnarea unui angajament de loialitate faţă de primul-ministru) şi nr. 105/2009 (privind ocuparea funcţiilor de conducere a serviciilor deconcentrate - mascarade de concursuri cu candidaţi unici şi recomandări de la partid).
În aprilie 2009, guvernul a introdus impozitul forfetar (ce a falimentat, închis sau pus în "hibernare" circa 25% din firmele româneşti), dovedindu-se de-a dreptul abject în "gândirea" pe termen lung a perspectivei economice. Am aşteptat cu speranţă trezirea sectorului asociativ din hibernarea soră cu moartea, am crezut că societatea civilă se va scutura - precum un urs grizzly - şi îşi va ascuţi repede colţii tociţi de atâta plictis şi ineficienţă. Evident, nu s-a întâmplat nimic.
Au urmat alegerile europarlamentare (cu deturnări de fonduri, fraude electorale incredibile etc. - vezi candidatura EBA, epopeea Iacob-Ridzi, Becali etc.) şi - după o vară lungă şi leneşă - au venit alegerile prezidenţiale. Am constatat cu această ocazie că nici măcar faptul că preşedintele în funcţie al României se foloseşte fără nici o jenă de un referendum în scop electoral personal nu a ridicat vreo sprânceană în rândul ONG-urilor.
Concluzia pe care o trag este că nu mai mişcă nimeni nimic. În acest moment se pare că oamenii nu mai au nevoie de organizaţii civice. Cetăţeanul român intelectual non-căpşunar (adică fraierii care au rămas în ţară, după 1990) nu mai dă nici o ceapă degerată pe Pro Democraţia şi celelalte asociaţii civice. Întrebarea fundamentală este, însă: "până când?".
