Horezu by night

Săptămâna trecută am ajuns prin Horezu, la un curs de participare publică. Horezu - adică olărit, Mănăstirea Hurez, Cheile Olteţului ş.a.m.d. plus vreo juma' de tonă de intelectuali care din păcate au dat colţu' - gen I.G. Duca etc. Yeah, right. Paşcani, Balş, Salonta, Horezu - the same shit. Blocuri cu magazine la parter de-a lungul unei şosele prăfuite, câini vagabonzi fără covrigi în coadă, două pensiuni prăpădite şi trei cârciumi ce servesc aceeaşi mâncare. "Horrorezu", mai precis.

Am stat la aşa-numitul Han Horezu (sic!) care joacă în comunitate un triplu rol - hotel, bufet comunal şi autogară. În alte roluri: o familie (numeroasă) de ploşniţe, ţânţari cât cuprinde, igrasie, jumătăţi de prosoape, mult jeg şi ceva smell-uri dizgraţioase. Ca să nu mai vorbesc de cafeaua la ibric pe post de espresso (cea mai puţin dureroasă doctorie) sau de cele trei calorifere de pe balcon...

Într-o seară am ieşit pe la ora 11 jumătate să-mi iau ceva de băut (apă, desigur). Horezu by night este pustiu precum ştrandurile iarna. O stradă foarte smart amenajată, cu felinare pe mijloc, cu magazine de o parte şi de alta - dar fără cafenele sau berării, vorba-aia, aici se bea la domiciliu - golită de conţinut uman. Sau de vreun zumzet comercial. Silenzio. Noroc cu staţia de benzină, cel mai animat punct din localitate la acea oră. Petrom, mai precis.

Turism? Nici vorbă. Papa bun? La fel ca peste tot. Adică nu prea. Să mă întorc? Posibil, dar cu aşteptări mult sub limita de avarie.

Hotelul de lângă gară

Când aştept să tragă trenul la peron, în infama gară Cluj-Napoca, întotdeauna îmi îndrept privirile către hotelul mizerabil de vis-à-vis (pe nume Pax) şi nu mă pot opri să mă întreb: de ce - în România, desigur - hotelurile din apropierea gărilor sunt aşa de nasoale?

Evident, există un răspuns imediat - pentru că gările sunt şi mai nasoale. Cu excepţia hotelului Ibis din Bucureşti (dar luând în considerare celelalte hoteluri din preajmă), nu cred că am văzut în vreo localitate pe care am vizitat-o un hotel decent lângă gară.

Cu ani în urmă, lucram la un ghid turistic şi am intrat (ca să probez camerele) în incinta hotelului Cerna (chiar lângă Gara de Nord din Bucureşti). Camere spartane - cu pat, noptieră şi un dulap veştejit model 1900 toamna - şi baia pe hol. Toaleta (sau căcăstoarea, mai exact) se afla lângă baie şi se putea identifica după smell. Apă caldă ioc, hârtie igienică de Buşteni (model glasspapier), săpun ciu-ciu... dar numai 15$/noapte (la vremea respectivă). Un adevărat chilipir!

Vremurile s-au schimbat, hotelurile nu. Nici gările...