"The Boat That Rocked" ("Pirate Radio")
Universal Pictures / Working Title (2009)
Philip Seymour Hoffman, Bill Nighy, Rhys Ifans, Kenneth Branagh
Regia: Richard Curtis
detalii: IMDb
Rating garageblog: 5/5
(1=jaf, 2=mega-naşpa, 3=slăbuţ, 4=cool, 5=beton)
La cât de multe filme proaste am văzut în ultima vreme, mi-a pierit cheful să mai scriu vreo cronică. Aşteptări - o mulţime, dezamăgiri - nenumărate. Din anul cinematografic 2009 n-am reţinut decât trei filme: Star Trek (foarte reuşit, nimic de zis), Nothing But The Truth (un film neaşteptat de bun!) şi acest The Boat That Rocked - realizat de echipa (scenarist, regizor, o parte din actori) ce s-a remarcat cu Four Weddings And A Funeral, Love Actually şi Notting Hill.
Pe scurt: spre sfârşitul anilor '60, un post de radio pirat (nelicenţiat), staţionat pe un vapor în apele internaţionale din largul coastelor engleze emite non-stop muzică rock şi pop - spre disperarea autorităţilor de resort (ce trebuie să recurgă la metode cât mai inventive pentru a le opri emisia) dar şi bucuria omului de rând, plictisit de nesăratul BBC. Scene memorabile - genericul de început (absolut senzaţional!), sosirea DJ-ului Gavin Cavanagh pe vapor şi "duelul" dintre acesta din urmă şi DJ-ul american The Count. În rest, un amalgam de muzică (foarte) bună: The Who, The Kinks, Rolling Stones, Cat Stevens, David Bowie etc. ce acompaniază imagini dintre cele mai superbe. Trebuie menţionat că regizorul a inserat de-a lungul filmului, şmechereşte dar atât de subtil, vreo 3 patchworks de imagini absolut splendide, cu referire la moda, oamenii, peisajele şi obiceiurile din anii '60. Cine e atent în timpul vizionării le va detecta cu uşurinţă. Artă, nu glumă.
Este un film ce merită revăzut cam o dată pe lună, timp de un an, până când înveţi pe de rost cele mai isteţe replici şi te saturi de refrenele la modă prin 1965-1969.
