În calitate de lector la Institutul Naţional de Administraţie (INA) - dar şi la unul din centrele de formare profesională din ţară - am participat la multe programe de instruire pentru funcţionari publici. La începutul anului 2009, am renunţat să o mai fac deoarece în acest moment INA este un model de "proastă" practică (ca să fiu amabil) şi mi-am propus să încerc, în viitor, să evit orice asociere a numelui meu cu această instituţie întrucât mi-ar compromite, în bună măsură, reputaţia.
Astfel, cursurile de vară (desfăşurate la munte sau pe litoral, evident) ale INA sunt adevărate vacanţe pe bani publici pentru funcţionarii din primării, consilii judeţene etc. care se prezintă la locaţiile cursurilor - Sinaia, Costineşti, Jupiter şi chiar Vama Veche (?!?) - cu familia dar şi cu aşteptări cel puţin jenante pentru lectori. Pe lângă condiţiile improprii / improvizate de derulare a acestor cursuri (întotdeauna cursanţii s-au plâns de acest aspect) şi taxele exorbitante practicate (există nenumărate firme serioase de training ce practică preţuri rezonabile, ca alternativă sau reper pentru INA), majoritatea cursanţilor solicită reducerea programului de curs la maximum 2-3 ore zilnic pentru a putea profita de plajă, drumeţii montane, timp petrecut cu familia sau amanta/amantul etc. Majoritatea argumentează - pe bună dreptate - că "aşa e la cursurile INA" şi că "de asta au venit". Aş putea să intru în mai multe detalii (nivelul taxelor de participare, modul în care se contractau locaţiile cursurilor la mare şi la munte sau alte probleme punctuale, de exemplu) dar nu vreau să ajung în zona derizoriului. Nu vreau, de asemenea, să insist asupra mizeriei incredibile (materiale şi umane) din Costineşti, ce ar trebuie să-şi schimbe urgent denumirea în Şaormaneleşti sau Gherţoieşti.
Instituţiile publice percep cursurile INA ca şi o recompensă pentru diverşi funcţionari publici (un soi de mini-concediu sau compensaţie pentru orele suplimentare ce nu pot fi plătite sau recompensate altfel). Nu există o selecţie pe bază de nevoi reale ale acestor funcţionari, nici o preocupare din partea INA pentru politicile de resurse umane din instituţiile publice (dimpotrivă!) şi - mai ales - s-a instaurat o adevărată cultură organizaţională pe principiul "te duci la un curs INA, deci ai parte de o mică vacanţă la mare sau la munte". Majoritatea funcţionarilor care vin la cursuri nu au nici o treabă cu subiectul cursului respectiv - sunt fie trimişi pentru a fi recompensaţi (cazul cursurilor de la mare/munte), fie sunt "recrutaţi" de INA pentru a atinge numărul minim de cursanţi ce face cursul rentabil (cazul cursurilor din Bucureşti). Am constatat, astfel, că INA funcţionează pe sistemul "cât mai mulţi cursanţi şi preţuri cât mai mari" şi că nivelul de calitate al cursurilor este extrem de scăzut (suporturi de curs mizerabile, organizare execrabilă etc.). Puteţi vedea (alăturat) o poză cu spaţiul impropriu în care am fost nevoit să-mi susţin cursul în iulie trecut la Costineşti, un chioşc în plină arşiţă, cu temperatura interioară de 50 de grade Celsius (dealtfel, am renunţat la acesta şi am ţinut cursul afară (?!?), în faţa intrării din hotel).
Între timp, primăvara trecută (2008) fostul director al INA ordona realizarea singurelor pliante promoţionale ale institutului, acestea înfăţişându-l pe dom' director în format full color, într-o multitudine de poze. Nu e nici o coincidenţă, probabil, faptul că aceste pliante au fost realizate în preajma alegerilor locale în care acelaşi dom' director a candidat la primăria sectorului 2. De altfel, în afară de instalarea unui sistem de amprentare digitală pentru angajaţi la intrarea în sediul INA (total impropriu desfăşurării de activităţi educaţionale şi de cercetare) şi de achiziţionarea inutilă a unor LCD panels (înlocuitori de flipchart), în ultimii 2-3 ani la INA, nu s-a prea întâmplat nimic pozitiv.
Imediat după asta, monstruoasa coaliţie aflată vremelnic la putere l-a instalat în fruntea INA pe domnul Mircea Coşea, pe care am avut onoarea de a-l avea profesor la ASE prin anii '90. În afară de regretele pe care mi le inspiră această funcţie (pe care domnul profesor Coşea o ia cu siguranţă în serios), aş oferi câteva sfaturi simple, strategice: institutul trebuie fie să se desfiinţeze (în întregime), fie să abandoneze furnizarea efectivă de cursuri şi să se axeze pe activităţi de cercetare. Iar centrele regionale... să se privatizeze :) fiindcă altfel nu au nici o şansă de supravieţuire. Dacă nu cumva e prea târziu...
UPDATE (ianuarie 2010): Aşa cum anticipam, ceea ce dorea dl. prof. Coşea să facă nu este pe placul guvernanţilor şi a condus la demisia domniei sale din funcţia de director al INA. Institutul a fost transformat, prin hotărâre de guvern, într-o anexă formală a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici - practic, desfiinţându-se. Centrele regionale au fost lăsate de izbelişte şi - cel mai probabil - se vor desfiinţa şi ele cât de curând, mai ales din lipsă de clienţi. Toate acestea nu reprezintă neapărat un dezastru, însă mă aştept ca lucrurile să se înrăutăţească pe piaţa de training a funcţionarilor publici.
